”Începeţi viaţa în vremuri grele.
Se urcă uneori în istorie valuri care poartă spre izbândă până şi pe cei mai slabi înotători.
Generaţia voastră înoată împotriva curentului, într-o mare furtunoasă.Acest lucru este greu.
În
primele clipe veţi fi înăbuşit şi veţi fi descurajat; veţi tinde să
credeți că nu veți mai ajunge la mal. Nu vă speriaţi. Alţii, înaintea
voastră, au întâlnit valuri tot atât de înalte şi n-au fost acoperiţi
de ele. Cu dibăcie şi curaj veţi rezista pînă când va veni din nou
linişte.
Învingători
fiind, nu uitaţi că biruinţele omeneşti nu sunt decât parţiale şi
vremelnice.
Nici una din treburile acestei lumi n-ar putea fi orânduită
pentru vecie.
Nici o izbândă nu hotărăşte viitorul îndepărtat.
Nici un
tratat nu domneşte pentru multă vreme.
Nici o revoluţie nu întemeiază o
societate care să fie veşnic fericită.
Păziţi-vă de a gândi că un om
sau o generaţie au dreptul – odată menirea lor îndeplinită – la o
fericire leneşă.
Etapa vieţii nu se isprăveşte decât la ora când cade
noaptea.
Nu
fiţi grăbiţi.
Averile şi renumele care se nasc într-o clipă, tot
într-o clipă mor.
Vă urez piedici şi lupte.
Bătălia vă va oţeli. Spre 50
sau 60 de ani veţi căpăta înfăţişarea viguroasă a stâncilor bătute de
furtuni.
Lumea vrăjmaşă are darul să vă dăltuiască.
Veţi fi caractere
dar şi veţi avea caracter, iar valurile opiniei publice vă vor face să
râdeţi.
Când
eşti tânăr, totul pare grozav.
Primele piedici par blesteme şi
răutatea lumii înspăimântă. Pregăţiti-vă un adăpost interior împotriva
cruzimii semenilor şi a situaţiilor.
Orice om poate clădi, în străfundul
gândurilor sale, un adăpost de unde să nu-i pese de proiectele cele
mai grele şi de vorbele cele mai viclean otrăvite.
De ce se poate teme
un suflet împăcat cu el însuşi ?
Nici persecuţiile, nici calomniile
nu-i pot clinti mărturia pe care el o dă celor mai tainice gânduri ale
sale.
Luaţi
dragostea în serios, nu în tragic.
Veţi fi surprinşi în tinereţe de
frivolitatea femeilor, de cochetăria, de minciunile şi de cruzimea lor.
Spuneţi-vă că aceste înfăţişări ale firii lor, deşi aevea, sunt numai
de suprafaţă.
Observându-le, gândiţi-vă la mare, a cărei oglindă este
atât de schimbătoare şi care devine, totuşi, o prietenă statornică
pentru cine se apropie de ea şi încearcă s-o înţeleagă.
Căutaţi dincolo
de femeile prea libere şi prea uşoare, suflete mai sfioase care ezită
să-şi arate blândeţea şi încrederea. Juraţi, din toată inima, credinţă
aceleia care vi se pare vrednică de aceasta.
Fiţi
statornic, nu pierdeţi nădejdea.
Ştiu că sunteţi ispitiţi, când
lucrurile merg rău, să lăsaţi totul baltă şi să reîncepeţi viaţa cu altă
femeie, cu alţi prieteni, sub un alt cer.
Nu vă lăsaţi duşi de această
părere.
În anumite cazuri extreme, se poate ca unele nenorociri cu
neputinţă de răbdat să vă oblige la o nouă plecare dar pentru cele mai
multe fiinţe e mai bine să se mulţumească cu ce au. Este o soartă
fericită de a îmbătrîni şi de a muri în mijlocul celor cu care am
crescut şi am luptat.
În
sfârşit, fiţi modeşti şi cutezători.
A gândi, a iubi, a porunci, sunt
acţiuni grele şi nu veţi ajunge să faceţi nici una în decursul vieţii
voastre pământeşti asemănătoare cu desăvârşirea visată în adolescenţă.
Dar oricât de grele s-ar arăta, ele nu sunt totuşi cu neputinţă de
înfăptuit.
Înaintea
voastră, generaţii nenumărate le-au înfăptuit şi, de bine de rău, au
străbătut între două deşerturi de umbră, îngusta fâşie de lumină.
De ce să vă temeţi?
Menirea vă este scurtă şi ceilalţi sunt muritori ca şi voi.”
( DALE CARNEGIE )
