Darul Vieții...

Motto:
”Pasiunea este măreția oricărei minuni!
Foarte des , diferența dintre succes și eșec , dintre mediocritate și excelență este reprezentată de pasiune.
Pasiunea pune în practică, cu mult entuziasm, visul măreț din mintea creatorului și împlinește desăvârșit dorința sa arzătoare.
Pasiunea mai face un pas acolo unde alții se opresc, mai depune un ultim efort și învinge orice obstacol, transformând prin iubire simplitatea într-un lucru remarcabil.”
(Dan Duduman)

Darul Vieții...

În fiecare om trăiește o poveste.

Povestea fiecăruia.

Uneori poate fi frumoasă, ca-ntr-un basm cu zâne și castele fermecate, alteori tristă... ascunsă cu stângăcie într-un colț minuscul al inimii.         
Uneori scânteia divină din noi strălucește cu putere în plină lumină, făcându-ne să atingem piscuri semețe, alteori abia pâlpâie, arzând mocnit, stinsă încet... încet... de grijile și nebuniile lumii acesteia.

Dar oricât de ușor sau oricât de multe piedici ar fi pe drum  prin labirintul vieții, ea – Viața! – rămâne mereu frumoasă și merită trăită cu intensitate maximă, din toată plinătatea inimii.

Dacă ai curajul să o trăiești cu-adevărat, în tot ceea ce vrei să faci pleacă mai întâi de pe tărâmul sufletului, fundamentul solid al valorilor și principiilor tale cele mai înalte, al nobilelor tale gânduri de iubire și dăruință pe care le nutrești, zi după zi... al imensității visurilor și pasiunilor tale. 

E-o cale grea acesta, dar dacă alegi apoi să treci cu entuziasm, cu mare cutezanță, prin acea parte a minții în care ideile tale se încheagă și se reunesc în planuri clar definite, cu siguranță ajungi, la final, la rezultatele mult râvnite al lumii acesteia muritoare... afaceri, case, bani, mașini  și tot ceea ce definim noi, oamenii, prin civilizație.

Cu toții am vrea să obțim ușor toate acestea – unii chiar le obțin! – dar dacă dorești și alegi să atingi adevărata performanță, lucrul acela subtil care dă măreție omului, atunci toate aceste superbe locuri în care trăiești simultan trebuie să fie în echilibru... ele trebuie să fie în totală armonie atât cu omul minunat din interiorul tău, cât și cu toată natura lumii înconjurătoare. 

Numai în felul acesta acțiunile tale ulterioare vor fi pline de putere, ferme... precise.

O viață trăită frumos este o viață trăită complet, de aceea alege-ți un ideal înalt de atins, un țel care, poate, alții îl consideră nebunesc, un vis măreț care inițial să te sperie și pe tine...  

Da... te poate speria!... Dar dacă crezi în el și înaintezi cu mult curaj, pas cu pas, vei observa că este doar o frică autocontrolată, ”bătută” sistematic  pe măsură ce înaintezi și care se transformă, cu timpul, într-o mare virtute.

Apoi, este important să ai un mentor!  
Ce valoare ar mai avea rezultatele tale dacă ai reuși de unul singur, doar pentru tine?... Lucru utopic și absurd!                                                                                                                   

Caută cu îndârjire și găsește-ți mentorul!... Găsește-ți acel suflet-pereche care să te învețe câtă tărie să pui în acțiune și care să te motiveaze atunci când tu eziți sau ai pierdut curajul...

El este pentru tine acel om frumos, dar simplu, care îți reaprinde mereu, cu altruism, flacăra dorinței tale stinsă în plină furtună. Și-i mare lucrul acesta!

Iar când mergi pe drumul devenirii a ceea ce vrei să fii – să descoperi această mare taină! – alege cu inima, deplin și complet, să plătești mereu prețul fiecărui pas parcurs , căci numai așa poți să te bucuri de viața minunată pe care o trăiești și care ți-a fost dată în dar... Mare DAR!...

Pune tot sufletul tău în toate cele ce vrei să faci, mergi, cazi, ridică-te și luptă iarăși... Mergi mereu pe drumul tău cu o perseverență de nezdruncinat și... refuză să-i crezi pe cei care vor să semeni cu ei și-ți spun că visul tău este doar o himeră.

Luptă mereu și câștigă, căci zâmbet și lumină este... VIAȚA!

Dan Duduman      

Emoții de român

Mama, icoana și patria sunt doar una.
Sunt ca inima...
Unici sunt străbunii, eroii și neamul.
Sunt ca sufletul...
Doina, portul și datinile ne amintesc mereu că suntem români.
Sunt ca mintea...

Și peste toate aceste valori indestructibile - prețuit precum ochii! - tronează solemn... TRICOLORUL.

Drapelul patriei este gloria trecutului, puterea prezentului și garanția viitorului.
El este TOTUL!

Cu stindardul strămoșilor în frunte, în inimă și suflet, purtat pe umeri cu mândrie la bucurie și cu smerenie la necaz, îndrăznesc să afirm că este strașnic de bine să alegem ca el să ne acopere întotdeauna acea temelie săpată adânc în stâncă, fundamentul sacru pe care fiecare dintre noi își creează și-și clădește cu înțelepciune propria... VIAȚĂ!

Sunt profund recunoscător și fericit că sunt născut român!

SCRISOARE CATRE UNII TINERI

”Începeţi viaţa în vremuri grele.

Se urcă uneori în istorie valuri care poartă spre izbândă până şi pe cei mai slabi înotători.

Generaţia voastră înoată împotriva curentului, într-o mare furtunoasă.Acest lucru este greu.

În primele clipe veţi fi înăbuşit şi veţi fi descurajat;  veţi tinde să credeți că nu veți mai ajunge la mal. Nu vă speriaţi. Alţii, înaintea voastră, au întâlnit valuri tot atât de înalte şi n-au fost acoperiţi de ele. Cu dibăcie şi curaj veţi rezista pînă când va veni din nou linişte.

Învingători fiind, nu uitaţi că biruinţele omeneşti nu sunt decât parţiale şi vremelnice.
Nici una din treburile acestei lumi n-ar putea fi orânduită pentru vecie.
Nici o izbândă nu hotărăşte viitorul îndepărtat. 
Nici un tratat nu domneşte pentru multă vreme. 
Nici o revoluţie nu întemeiază o societate care să fie veşnic fericită. 
Păziţi-vă de a gândi că un om sau o generaţie au dreptul – odată menirea lor îndeplinită – la o fericire leneşă. 
Etapa vieţii nu se isprăveşte decât la ora când cade noaptea.

Nu fiţi grăbiţi. 
Averile şi renumele care se nasc într-o clipă, tot într-o clipă mor. 

Vă urez piedici şi lupte. 
Bătălia vă va oţeli. Spre 50 sau 60 de ani veţi căpăta înfăţişarea viguroasă a stâncilor bătute de furtuni. 
Lumea vrăjmaşă are darul să vă dăltuiască. 
Veţi fi caractere dar şi veţi avea caracter, iar valurile opiniei publice vă vor face să râdeţi.

Când eşti tânăr, totul pare grozav. 
Primele piedici par blesteme şi răutatea lumii înspăimântă. Pregăţiti-vă un adăpost interior împotriva cruzimii semenilor şi a situaţiilor. 
Orice om poate clădi, în străfundul gândurilor sale, un adăpost de unde să nu-i pese de proiectele cele mai grele şi de vorbele cele mai viclean otrăvite. 

De ce se poate teme un suflet împăcat cu el însuşi ? 
Nici persecuţiile, nici calomniile nu-i pot clinti mărturia pe care el o dă celor mai tainice gânduri ale sale.

Luaţi dragostea în serios, nu în tragic. 
Veţi fi surprinşi în tinereţe de frivolitatea femeilor, de cochetăria, de minciunile şi de cruzimea lor. 
Spuneţi-vă că aceste înfăţişări ale firii lor, deşi aevea, sunt numai de suprafaţă. 
Observându-le, gândiţi-vă la mare, a cărei oglindă este atât de schimbătoare şi care devine, totuşi, o prietenă statornică pentru cine se apropie de ea şi încearcă s-o înţeleagă. 
Căutaţi dincolo de femeile prea libere şi prea uşoare, suflete mai sfioase care ezită să-şi arate blândeţea şi încrederea. Juraţi, din toată inima, credinţă aceleia care vi se pare vrednică de aceasta.

Fiţi statornic, nu pierdeţi nădejdea. 

Ştiu că sunteţi ispitiţi, când lucrurile merg rău, să lăsaţi totul baltă şi să reîncepeţi viaţa cu altă femeie, cu alţi prieteni, sub un alt cer. 
Nu vă lăsaţi duşi de această părere. 
În anumite cazuri extreme, se poate ca unele nenorociri cu neputinţă de răbdat să vă oblige la o nouă plecare dar pentru cele mai multe fiinţe e mai bine să se mulţumească cu ce au. Este o soartă fericită de a îmbătrîni şi de a muri în mijlocul celor cu care am crescut şi am luptat.

În sfârşit, fiţi modeşti şi cutezători. 
A gândi, a iubi, a porunci, sunt acţiuni grele şi nu veţi ajunge să faceţi nici una în decursul vieţii voastre pământeşti asemănătoare cu desăvârşirea visată în adolescenţă. 
Dar oricât de grele s-ar arăta, ele nu sunt totuşi cu neputinţă de înfăptuit.

Înaintea voastră, generaţii nenumărate le-au înfăptuit şi, de bine de rău, au străbătut între două deşerturi de umbră, îngusta fâşie de lumină.

De ce să vă temeţi? 

Menirea vă este scurtă şi ceilalţi sunt muritori ca şi voi.”

( DALE CARNEGIE )